Seria Monumente Istorice din Transilvania, lansată în anul 1993, prezintă cele mai preţioase exemple ale patrimoniului construit transilvănean legat de cultura maghiară, cu scopul de a atrage atenţia publicului larg asupra valorilor, a patrimoniului şi a responsabilităţilor noastre faţă de acestea. Publicaţiile seriei sunt recomandate în special acelora care în prezent au în proprietate sau utilizează asemenea valori, dar şi acelora care sunt interesaţi de istoria, arhitectura şi arta transilvăneană.

Numărul 44 al seriei Monumente Istorice din Transilvania prezintă centrul istoric al oraşului Baia Mare. Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1327, importanţa sa fiind dovedită de menţionarea şcolii în anul 1387, a spitalului franciscan în 1408 şi a monetăriei în 1411. În perioada principatului transilvănean, Baia Mare a devenit oraş de graniţă. Locuitorii săi au trecut la protestantism în 1547. Construirea bisericii Sf. Ştefan a fost începută în anul 1347. În secolul al XVI-lea a fost folosită de către congregaţia reformată, însă din cauza contrareformei, şi-a pierdut funcţiunea. Demolarea sa a avut loc în secolul al XIX-lea, rămânând intact doar turnul său, care a devenit simbolul oraşului. Piaţa sa principală plină de atmosferă a fost reabilitată la începutul mileniului al III-lea.